- de bună-credinţă
- of good faith / willhonest-minded.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
de bună-credinţă
Look at other dictionaries:
credinţă — CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ♢ Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (înv.) Încredere (pe care … Dicționar Român
bunăcredinţă — búnă credínţă s. f., art. búna credínţă, g. d. art. búnei credínţe Trimis de siveco, 14.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic !búnă credínţă (onestitate) s. f., art. búna credínţă (dar: buna lui credinţă), g. d. art. búnei credínţe Trimis de… … Dicționar Român
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
amăgeală — AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s.f. Amăgire. [pl. şi: (reg.) amăgele] – Amăgi + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s.f. Mijloc folosit pentru a înşela buna credinţă a cuiva; escrocherie. ♢ A umbla cu amăgeli = a… … Dicționar Român
cinstit — CINSTÍT, Ă, cinstiţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este de bună credinţă; onest, corect; care nu înşală. 2. Virtuos, fidel, cast. 3. (înv.) Vrednic de respect; stimat, onorat. – v. cinsti. Trimis de hai, 12.02.2008. Sursa: DEX 98 Cinstit … Dicționar Român
impostor — IMPOSTÓR, OÁRE, impostori, oare, s.m. şi f. Persoană care caută să înşele, profitând de necunoştinţa sau de buna credinţă a oamenilor; şarlatan, mincinos. ♦ Persoană care caută să se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui);… … Dicționar Român
şarlatan — ŞARLATÁN, şarlatani, s.m. Persoană necinstită care profită de naivitatea sau de buna credinţă a cuiva; înşelător, impostor, farsor; escroc. – Din fr. charlatan. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞARLATÁN s. 1. v. escroc. 2. v. impostor … Dicționar Român
încredere — ÎNCRÉDERE s.f. Acţiunea de a (se) încrede şi rezultatul ei; sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna credinţă sau sinceritate a cuiva; credinţă. ♢ expr. Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredinţa orice… … Dicționar Român
autoimprecaţie — AUTOIMPRECÁŢIE s.f. Blestem adresat sieşi pentru a garanta justeţea şi buna credinţa cu care a afirmat sau a întreprins ceva. [gen. iei. / et. incertă]. Trimis de LauraGellner, 11.11.2004. Sursa: DN … Dicționar Român
impostură — IMPOSTÚRĂ, imposturi, s.f. Acţiune, faptă de impostor; şarlatanie, înşelătorie. – Din fr. imposture, lat. impostura. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMPOSTÚRĂ s. escrocherie. Trimis de siveco, 20.03.2009. Sursa: Sinonime impostúră s … Dicționar Român
incoruptibil — INCORUPTÍBIL, Ă, incoruptibili, e, adj. Care nu poate fi corupt; integru, onest, cinstit. – Din fr. incorruptible, lat. incorruptibilis. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Incoruptibil ≠ coruptibil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa … Dicționar Român
